themes and babbling
Oamenii au teme care ii fascineaza.
Nu poti sa fi writer sau scenarist si sa spawn bullshit.
Dar poti sa incerci. Dar nici cu tema acolo, nu ai garantia ca o sa scoti ceva, ca o sa sari din cliseu, ca ajungi la un mare point.
Pentru ca poate sa te preocupe ceva, si pur si simplu sa nu ajungi la un point, oricat te-ar roade chestia/tema respectiva.
Sau poate ai rezolvat-o ieri si ai uitat.
Si inainte sa uit, pt ca eu uit, o sa scriu una din temele mele,temele sunt chestiile astea bune care pot fi coloana vertebrala a unei povesti lumi realitati sau probleme, despre care poti sa speri sai sa visezi ca va tine publicul tintuit pe scaun(if controlled and if done with skill).
Tema pe care o sa o scriu azi ca sa nu o uit, cehestie la care ma gandesc eu cateodata e:
Care-i povestea: Exista tot felu de situatii care damage o persoana. Chestii de moment. Chestii de o viatza. Si nu ma gandesc aici la damage-ul ala pt care te duci la shrink in unele tari. Ci la damage-ul care ataca fibra fintei tale. Momentele cand simti ca devi mai negru, mai corupt(ibil), mai rau, ma incorect, mai crud. Pe scurt cand dai noroc cu chestiile pe care nu vrei sa le crezi despre tine. Pentru ca tu esti amandoua chestiile astea. Chestiile astea sunt pe peretii unei fantani adaci si tu esti galeata aia noua lucioasa in prima ei zi de coborat 3-5 metri dupa apa. Te vei lovi de pereti. It can be that they are both in you. Evil and good. Weak and strong. I'd like to be -vs.- i'm not that.
Unlike the bucket you can choose, you control your own momentum, but you're never sure, cos this momentum overlaps alot with your flow in life. And that is one thing you can rest assured, you can be happy when you notice you got the flow, but you can't spawn it on account of your petty worldly motivations. It's the flow. And that's it.
But part of all this you control. And in the end you know if u became the person you hoped to be or not. Si in ce masura. Si intr-un diferit si interesant caz poti sa fi chiar linitit, pt ca daca alegi sa uiti ca la un moment dat ai ales sa te minti pe tine, e ca si cum ai juca la zero, doar ca tu doar crezi ca se poate pt ca in viatza nu, sa zicem ca nu s-ar putea sa joci la zero, da macar esti fericit. Mori cu ranjetu pe buze si nici nu vezi ca iti ajuti mimica cu amnadoua mainile. Dar destul despre oameni naspa. They are not that many. Most of us can hope to be true to ourselves in one measure or another. Si acum ca vad ca am dat-o pe prelegeri cred ca trebuie sa ma intorc sa spun ce trebuia sa spun. Care e intrebarea cea mare, axul central al temei asteia cu how much damage can the self take:
So back to the story: Intrebarea care ma macina e daca the self is indestructible? Am vazut mai multe cazuri de oameni care au prins batzul mai scurt in viatza. Si pot sa spun cu mana pe inima ca i bet they have been tested seriously si sunt tentat sa cred ca rezista sinele. Dar exista si atatea exemple negative. Asa ca raman diverse posibilitati de a incerca sa explici. Aici pot apara diverse variante si interpretari:
* born evil
* chose the path of evil (then exponential)
* chose lying to self (then exponential)
Si nu e exclus ca un om care se stie, si poate sa jure ca e alb ca lacrima, sa fie defapt la punctul 3 si sa nici nu stie.
La fel ca mancarea lasata afara din frigider, societatea e predispusa sa se stice in cel mai dure feluri, si momente ca astea te fac sa intelegi cat de important poate fi un om, Prophets in all religions tell us Love thy brother. I for one am thankfully, though still amazed we exist.